În ce condiții este obligatorie obținerea avizului/autorizației de securitate la incendiu pentru un spațiu comercial delimitat de restul construcției monofuncționale de comerț prin elemente de construcție similar unui compartiment de incediu? – STUDIU DE CAZ​

Pentru a încerca să răspundem la această întrebare, vă propunem un studiu de caz care tratează 3 spații comerciale alipite care împreună sunt delimitate de restul centrului comercial prin pereți realizați din materiale C0(CA1) – beton armat cu rezistența la foc minim 3 ore (REI 180′), având planșeu realizat din materiale C0(CA1) – beton armat cu rezistența la foc minim 2 ore (REI 120′). Regimul de înălțime este Parter (spațiile studiate, deci fără alte spații deasupra) și Parter+Etaj Parțial (restul centrului comercial).

Trebuie sau nu aviz ISU sau autorizație de securitate la incendiu pentru spațiul comercial compus din cele 3 spații și delimitat prin elemente de construcție similar unui compartiment de incendiu?

Fațadă principală și secțiune transversală
elemente de construcție similar unui compartiment de incediu

Pentru o analiză cât mai obiectivă, am transmis pe baza OG nr. 27/2002 în data de 13.03.2023 o solicitare către Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Țara Bârsei” a Județului Brașov în raza căruia se află clădirea monofuncțională de comerț în care sunt amplasate aceste spații, în vederea emiterii unui punct de vedere al autorităților competente cu privire la (ne)încadrarea spațiilor comerciale în prevederile HGR nr. 571/2016.

În data de 23.03.2023 am primit un răspuns care nu tratează obiectul solicitării, nu respectă prevederile art. 13 din OG nr. 27/2002, iar temeiul legal indicat în răspuns este incomplet și/sau irelevant raportat la obiectul solicitării.

Lăsând la o parte faptul că răspunsul nu tratează obiectul solicitării, afirmațiile din răspunsul ISU Brașov cu privire la (ne)încadrarea în prevederile HGR nr. 571/2016 făcând referire doar la „construcția respectivă“ și la „obiectivul în cauză“, fără a fi clar dacă acesta se referă la spațiul comercial pentru care a fost făcută solicitarea, la toată clădirea sau la părți din aceasta, nefiind respectat principiul clarității și faptul că nu respectă prevederile art. 13 din OG nr. 27/2002 cu privire la semnarea acesteia de către șeful compartimentului care a soluționat petiția și indicarea corectă a temeiului legal al soluției adoptate nefiind respectat principiul legalității, ne vom axa doar pe analiza de fond a studiului de caz propus spre dezbatere.

Analiză

Trebuie precizat că temeiul legal constând în prevederile art. 30, alin. 1, respectiv art. 30^1 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 invocat de ISU Brașov în răspuns nu este aplicabil tocmai prin prisma faptului că aceste articole se referă EXCLUSIV la construcții și/sau amenajări pentru care este obligatorie obținerea avizului/autorizației de securitate la incendiu, dispoziții care nu sunt incidente în cazul de față.

Motivarea ISU Brașov cu privire la modul în care „la stabilirea obligativității solicitării și obținerii avizului de securitate la incendiu pentru construcțiile existente se ține cont de (…) data punerii în funcțiune (data realizării investiției ori în urma schimbării de destinație)“ este fundamental eronată pentru că ar impune de facto aplicarea retroactivă a unor prevederi legale abrogate.

Spre exemplu, toate spațiile de alimentație publică cu suprafața mai mare de 200 m2 (indiferent dacă se află sau nu într-o clădire de locuințe colective), puse în funcțiune înainte de 30.09.2022 (data intrării în vigoare a modificărilor HGR nr. 571) și pentru care se solicită azi (ne)încadrarea în prevederile HGR nr. 571 vor trebui să obțină în mod OBLIGATORIU avizul/autorizația de securitate la incendiu în baza unor prevederi legale abrogate (pct. II lit. b din HGR nr. 571), ceea ce este abuziv și ilegal, această abordare fiind în contradicție directă cu principiul constituțional cu privire la aplicarea retroactivă a legii. Vă rog să rețineți că aplicarea retroactivă a legislației este reglementată la art. 15 din Constituția României și se referă exclusiv la faptul că “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“, nefiind aplicabilă în cazul de față, având în vedere că prevederile invocate de ISU Brașov nu se încadrează în aceste categorii și, ca atare, această abordare reprezintă o încălcare a legii fundamentale. Vă rog să constatați că nu este respectat principiul constituționalității.

Referitor la exemplul supus atenției „pentru o înțelegere mai bună a modului de încadrare a construcțiilor în HG 571/2016“, trebuie precizat că legislația în vigoare (HGR nr. 571/2016) NU prevede posibilitatea obținerii avizului/autorizației de securitate la incendiu pentru un spațiu comercial cu suprafața de 200 m2 decât EXCLUSIV pentru spații comerciale amplasate în clădiri de locuit colective având această suprafață minimă (pct. II lit. a) din HGR nr. 571/2016 – comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spațiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 200 mp).

Trebuie reținut că spațiul studiat NU este amplasat în clădiri de locuit colective și are aria desfășurată mai mică de 200 m2.

Referitor la trimiterea ISU Brașov la prevederile art. 2 lit. a) din Normele metodologice privind avizarea și autorizarea de securitate la incendiu și protecție civilă aprobate cu OMAI nr. 180/2022 cu privire la faptul că documentațiile tehnice se elaborează conform art. 9 din Legea nr. 50/1991, trebuie reținut că în normele metodologice NU sunt prevăzute documentațiile tehnice necesare obținerii unei adrese de ne-încadrare în prevederile HG nr. 571/2016, motiv pentru care solicitarea de ne-încadrare a fost transmisă în baza OG nr. 27/2002.

Pentru pentru o înțelegere mai bună a modului de încadrare a construcțiilor în HG 571/2016, supunem atenției reprezentanților ISU Brașov două modalități corecte (și legale) de abordare a exemplului prezentat de aceștia:

neîncadrare în HG571 spațiu de comerț cu suprafața sub 200 mp v.1
neîncadrare în HG571 spațiu de comerț cu suprafața sub 200 mp v.2

Trebuie reținut faptul că protecția la foc clădirilor se face atât prin măsuri de protecție activă (instalații cu rol în asigurarea cerinței fundamentale „securitate la incendiu“), cât și prin măsuri constructive de protecție pasivă (elemente de construcție cu rol în limitarea propagării incendiului). În acest sens, trebuie menționat că

delimitarea spațiului studiat prin elemente de construcție similar unui compartiment de incendiu reprezintă un plus de siguranță la incendiu pentru întreaga clădire mai semnificativ (nu implică posibilitatea erorii umane și/sau defecțiunilor tehnice pentru acționarea instalațiilor) decât dotarea cu instalații cu rol în asigurarea cerinței fundamentale „securitate la incendiu“ a unui spațiu echivalent fără separări similare unui compartiment de incendiu, motiv pentru care a fost introdusă excepția de la art. 4 alin. (4) din OMAI nr. 180/2022.

Conform prevederilor art. 4 alin. (3) „În situația în care lucrările de modificare și/sau de schimbare a destinației vizează un spațiu dintr-o construcție cu funcțiuni mixte sau o construcție monofuncțională, care intră sub incidența Hotărârii Guvernului nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, cu modificările și completările ulterioare, și nu are autorizație de securitate la incendiu, documentația de avizare/autorizare trebuie să trateze întreaga construcție sau întregul spațiu și alin. (4) Prin excepție de la alin. (3), în cazul în care modificările și/sau schimbările de destinație vizează un compartiment de incendiu sau o zonă delimitată prin elemente de construcție similar unui compartiment de incendiu, amenajat în volumul unei clădiri monofuncționale neautorizate sau al unui spațiu neautorizat dintr-o construcție cu funcțiuni mixte, documentația de avizare/autorizare poate fi întocmită pe respectivul/respectiva compartiment de incendiu/zonă amenajată, cu condiția ca în scenariul de securitate la incendiu preliminar/scenariul de securitate la incendiu să se realizeze o analiză a modului în care aceste intervenții influențează cerința fundamentală „securitate la incendiu“ a întregii construcții“ din OMAI nr. 180/2022, NU este obligatorie obținerea avizului/autorizației de securitate la incendiu pentru spațiul analizat, având în vedere că spațiul comercial studiat NU are suprafața desfășurată minimă pentru încadrarea în prevederile HG nr. 571/2016 (600 m2). 

Trebuie remarcat că nu există bază legală prin care să se emită aviz/autorizație de securitate la incendiu pentru un spațiu comercial cu suprafața mai mică de 200 m2.

Concluzie

Întreaga clădire monofuncțională de comerț trebuie să obțină aviz/autorizație de securitate la incendiu conform pct. II lit. a) din HG nr. 571/2016, iar zona delimitată prin elemente de construcție similar unui compartiment de incendiu, amenajat în volumul unei clădiri monofuncționale neautorizate nu se încadrează în prevederile HG nr. 571/2016, nefiind obligatorie obținerea avizului/autorizație de securitate la incendiu conform art. 4 alin. (4) din OMAI nr. 180/2022.

NOTĂ: Dacă spațiul (gruparea de spații) delimitate prin elemente de construcție similar unui compartiment de incendiu ar fi avut suprafața desfășurată mai mare de 600 m2, ar fi fost OBLIGATORIE obținderea avizului/autorizației de securirtate la incendiu.

Informație utilă

În situațiile în care trebuie obținut avizul/autorizația de securitate la incendiu pentru o construcție cu mai mulți proprietari și nu se poate face cooptarea tuturor proprietarilor, puteți apela la IGSU și structurile subordonate pentru convingerea proprietarilor care nu vor să colaboreze în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin (art. 20 din Legea nr. 307/2006).

Având în vedere prevederile art. 2 Inspectoratul General asigură, la nivel național, punerea în aplicare într-o concepție unitară a legislației în vigoare în domeniile apărării vieții, bunurilor și a mediului împotriva incendiilor și dezastrelor, precum și al realizării măsurilor de protecție civilă și gestionarea situațiilor de urgență, art. 24 alin. (1) conform cărora „în timpul îndeplinirii serviciului, personalul Inspectoratului General şi cel al structurilor subordonate este învestit cu exercițiul autorității publice și ale alin. (2) lit. d) și o) „În raport cu atribuțiile specifice, personalul are următoarele drepturi şi îndatoriri specifice: (…) d) să solicite de la persoanele fizice şi juridice datele, informațiile şi documentele necesare îndeplinirii atribuțiilor legale; (…) o) să aibă acces, în îndeplinirea misiunilor specifice, în orice incintă a instituțiilor şi agenților economici“ din Regulamentul de organizare şi funcționare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă aprobat prin Hotărârea nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 (actualizată până la data de 1 septembrie 2016*).

Trebuie precizat că refuzul îndeplinirii acestor obligații legale ce revin IGSU și unităților subordonate implică riscul comiterii infracțiunii prevăzute la art. 297 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.

 

MIGS - Soluții integrate în proiectare | Securitate la incendiu | Aviz ISU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eight − 1 =