Este obligatorie ignifugarea elementelor din lemn pentru încadrarea unei construcții în gradul II, III sau IV de rezistență la foc?
Este obligatorie ignifugarea elementelor din lemn pentru încadrarea unei construcții în gradul II, III sau IV de rezistență la foc?
Depinde pe cine întrebi. Dacă apelezi la normativul de siguranță la foc indicativ P118/99 sau la “specialiștii” de la ISU, răspunsul poate fi anticipat. Da, este obligatorie ignifugarea elementelor din lemn.
Dar oare chiar așa este?
Înainte de toate, trebuie stabilit ce este gradul de rezistență la foc al unei construcții, așa cum este acesta definit la art. 1.2.25. din normativul P118/99.
ATENȚIE! Grad de rezistență la foc, nu grad de reacție la foc.
Grad de rezistență la foc - capacitate globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acțiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcțiunea acestuia.
Încadrarea construcțiilor într-un anumit grad de rezistență la foc se face (în mod eronat) în conformitate cu prevederile tabelului 2.1.9. din acest normativ, astfel încât elementele principale ale construcției (compartimentului de incendiu) să respecte condițiile minime din acest tabel.
De asemenea, art. 2.1.9. stipulează foarte clar că:
Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistență la foc, trebuie să îndeplinească ambele condiții minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistență la foc) precizate în tabelul 2.1.9.
Dar cât de corectă este această aserțiune? Ar fi 100% corectă dacă nu ar intra în contradicție cu prevederile altei reglementări care are are prioritate față de dispozițiile acestui normativ.
Gradul de rezistență la foc al unei construcții NU depinde de destinația sau funcțiunea clădirii pentru care este definit, așa cum prevede normativul P118/2024 – Redactarea II. De asemenea, publicarea normativului revizuit ne plasează în a doua perioadă de tranziție, deci gradul de rezistență din noul normativ P118/1 TREBUIE exprimat în cifre arabe, nu romane.
Art. 148 alin. (2) din Constituția României
Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Reglementarea cu care intră în contradicție prevederile normativului P118/99 este SR EN 1991-1-2:2004 – Acțiuni asupra structurilor expuse la foc, reglementare tehnică care a fost adoptată de România la nivel de STANDARD ROMÂN ca și condiție de pre-aderare la Uniunea Europeană și pentru care a fost emisă inclusiv anexa națională SR EN 1991-1-2NA:2006, aceasta fiind cea care detaliază condițiile minime de încadrare a unei construcții într-un anumit grad de rezistență la foc pe teritoriul României.
Teoretic.
Practic, o altă prevedere legală în vigoare cu risc de neconstituționalitate, respectiv art. 6 din Legea nr. 163/2015 privind srandardizarea națională zice că:
(1) Aplicarea standardelor române are caracter voluntar.
(2) Aplicarea unui standard român poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg teritoriul, pe plan zonal ori pe plan local, numai printr-o reglementare, în cazul în care considerente de ordin public, de protecție a vieții, a sănătății și a securității persoanelor fizice, a mediului și a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.
Trebuie precizat de la început pentru a nu se crea confuzii cu privire la valabilitatea normativului P188/99 faptul că, în afara modului de determinare a gradului de rezistență la foc al unei construcții, niciun Standard Național sau anexă națională a acestuia NU intră în conflict cu normativul P118/99, acest normativ fiind complementar cu stadardele. Respectând prevederile Constituției României, în spiritul aplicării principiului reglementării celei mai recente, determinarea gradului de rezistență la foc se face conform prevederilor tabelului NA.2.4.1.1 din Anexa Națională – SR EN 1991-1-2NA:2006.
Mai mult, standardul precizează că:
În acest document (n.a. Standard Român) nu sunt indicate cerințe suplimentare, ca de exemplu:
- posibilitatea instalării și mentenanța sistemelor sprinkler;
- condiții privind destinația clădirii sau a compartimentului;
- utilizarea de materiale izolante și acoperitoare aprobate, inclusiv mentenanța lor, pentru că fac obiectul specificațiilor stabilite de autoritățile competente.
Mai exact, de sprinklere se ocupă P118/2-2013 (document normativ revizuit), stabilirea condițiilor privind destinația clădirii sau compartimentului de incendiu este detaliată în P118/99 (document normativ nerevizuit) și alte normative aplicabile (e.g. Normativul de securitate la incendiu a parcajelor subterane pentru autorurisme – indicativ NP 127/2009), în timp ce chestiunile legate de materiale sunt rezolvate de autoritățile (in)competente așa cum știe toată lumea care are nevoie de produse cu agremente tehnice.
Având în vedere că inclusiv definiția gradului de rezistență la foc din anexa națională SR EN 1991-1-2NA:2006 este aceeași cu cea din normativul P118/99, poate ceva mai detaliată, este evident că cele două documente normative NU sunt în contradicție decât cu privire la modul de stabilire a gradului de rezistență la foc.
Normativul P118/99, inclusiv alte normative aplicabile → CE trebuie făcut
Standardele Române (SR EN), inclusiv anexele naționale → CUM trebuie făcut
Care este rolul ignifugării elementelor de construcții realizate din lemn? Răspunsul este oferit de art. 2.1.5. din Normele tehnice privind ignifugarea materialelor și produselor combustibile din lemn și textile utilizate în construcții — indicativ C 58/96.
întrucât prin ignifugare se întârzie aprinderea materialelor combustibile dar nu se elimină posibilitățile de ardere a materialelor protejate, pot fi luate și alte măsuri de protecție contra incendiilor.
Ca atare, se poate concluziona că ignifugarea nu este condiție sine qua non, întârzierea propagării incendiului putând fi realizată și prin alte măsuri (e.g. cămășuire ignifugă a elementelor de construcție).
Luând în considerare specificațiile privind termenul de valabilitate al ignifugării din agrementele tehnice a soluțiilor de ignifugare, se poate constata că protecția dată de ignifugare își pierde valabilitatea între 5 și 10 ani în funcție de modul de aplicare al soluției (5 ani pentru aplicarea prin pensulare sau pulverizare, 8 ani pentru aplicarea în bazin de imersie, respectiv 10 ani pentru aplicarea în instalații de vid-presiune).
Astfel, nu vor mai fi îndeplinite condițiile care au stat la baza emiterii acestora (clasa de combustibilitate/de reacție la foc), motiv pentru care autorizațiile își vor pierde valabilitatea de drept conform prevederilor art. 30^3 alin. (2) din Legea nr. 307 coroborat cu art. 27 alin. (1) lit. a) din Norme.
Avizul sau autorizația de securitate la incendiu își pierde valabilitatea dacă se constată de către agenții constatatori nerespectarea condițiilor care au stat la baza emiterii acesteia, în ceea ce privește:
a) stabilitatea la incendiu a construcției
art. 27 alin. (1) lit. a) din Norme
Concluzii
Dacă se ia în calcul clasa de combustibilitate la foc (clasa de reacție la foc) a elementelor de construcție la stabilirea gradului de rezistență la foc, toate autorizațiile emise de ISU pentru construcțiile încadrate în gradul III și IV, precum și pentru unele încadrate în gradul II de rezistență la foc vor fi valabile între 5 și maxim 10 ani.
Având în vedere că suntem în prima perioadă de tranziție, stabilirea gradului de rezistență la foc al construcțiilor sau compartimentelor se notează cu cifre romane și se face fără luarea în calcul a claselor de combustibilitate (claselor de reacție la foc) a elementelor de construcție în baza Standardului Român (tabelul NA.2.4.1.1 din Anexa Națională – SR EN 1991-1-2NA:2006), iar condițiile de conformare specifice privind destinația clădirilor sau compartimentelor se face în baza prevederilor documentului normativ nerevizuit privind siguranța la foc P118/99.
Deci, trebuie ignifugate sau nu elementele din lemn ale unei construcții pentru încadrarea acesteia în gradul II, III sau IV de rezistență la foc?
Așa cum am zis la început, depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi documentele tehnice în vigoare și Constituția României, răspunsul este, în mod evident…
NU este obligatorie ignifugarea elementelor din lemn ale unei construcții pentru încadrarea acesteia în gradul II, III sau IV de rezistență la foc.
Similar, pentru panourile sandwich cu miez de poliuretan, răspândite pe scară largă acum 10 -15 ani la anveloparea halelor metalice, care forțează încadrarea acestor hale în gradul IV de rezistență la foc conform prevederilor normativului P118/99, nu este necesară luarea în calcul a clasei de combustiblitate / reacție la foc, respectivele construcții putând fi încadrate în gradele II sau III de rezistență la foc, după caz.
Pentru mai multe informații puteți accesa Ghidul de avizare/autorizare, iar pentru analizarea personalizată a unui obiectiv de investiții, nu ezitați să ne contactați telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0736 692 562, accesând formularul de contact sau să ne transmiteți datele generale prin intermediul formularului de evaluare gratuită.
